marți, septembrie 29, 2009

Rămas bun, Biban Bogdan!

Nu te vom uita niciodată!
Nici măcar nu am cuvinte să descriu ceea ce simt...
Mi se pare totul un vis urât şi sper să se sfârşească-n curând!
Cine imi va mai zice mie "sărut-mâna"? Nimeni... Ne-ai lăsat secaţi de putere şi fericire...
De ce nu te ridicaşi când te strigarăm cu atâta foc? De ce? .. De ce ai plecat aşa de repede? .. De ce, Doamne?

Vei rămâne mereu în inima mea. Te iubesc mult!
Şi ...să ne revedem cu bine, cândva!